Nathaniel Hawthorne

HAWTHORNE, Nathaniel

NATHANIEL HAWTHORNE s-a născut în Salem, Massachusetts, în 1804 şi a studiat la Colegiul Bowdoin, din Brunswick, Maine, unde a fost coleg cu viitorul preşedinte Franklin Pierce şi cu viitorul poet Longfellow. Şi-a publicat prima operă, Fanshawe, în 1828, urmată de mai multe nuvele, apărute în diferite periodice, pe care le-a reunit în 1837 sub titlul Twice-Told Tales (Basme spuse de două ori). Un alt volum de nuvele a fost Mosses from an Old Manse (Muşchi de pe un vechi prezbiteriu), apărut în 1846. În 1850 a publicat The Scarlet Letter (Litera stacojie), un an mai târziu The House of the Seven Gables (Casa cu şapte frontoane), iar în 1852 The Blithedale Romance (Poveste de dragoste la Blithedale).

În 1853 a fost numit consul la Liverpool şi Manchester. În 1858 s-a stabilit la Roma şi a început să lucreze la un roman de dragoste, pe care avea să îl rescrie în Anglia, unde s-a întors în 1859, The Marble Faun (Faunul de marmură), publicat în 1860. În 1863 a publicat Vechea noastră casă, o colecţie de eseuri despre Anglia.

S-a stins din viaţă în 1864, la Plymouth, New Hampshire.