Ivan Sergheevici Turgheniev

TURGHENIEV, Ivan Sergheevici 

   Ivan Sergheevici Turgheniev (1818–1883) este considerat un adevărat maestru al realismului rus şi unul dintre exponenţii de prestigiu ai „şcolii naturale”. Cunoaşte succesul cu volumul de debut Povestirile unui vânător (1852), o colecţie de povestiri inspirate din viaţa satului feudal care aveau să devină exemplare pentru acest gen de literatură, ajungând sursă de inspiraţie pentru autori precum Anton Cehov sau Ernest Hemingway. Opera sa literară, variată şi bogată, cuprinde: romane – Rudin (1857), Un cuib de nobili (1859), În ajun (1860), Părinţi şi copii (1862), Fum (1867), Desţelenire (1877) –, nuvele – Asia (1858), Faust (1855), Prima iubire (1860), Apele primăverii (1872), Klara Milici (1883), Jurnalul unui om de prisos (1850), Mumu (1854) – şi piese de teatru – O lună la ţară (1850), Provinciala (1851), O seară în Sorento (1882), dar şi Poeme în proză, o adevărată artă poetică. Bun prieten al lui Gustave Flaubert şi al lui Theodor Storm, Turgheniev avea să fie mult mai iubit şi mai apreciat decât mulţi dintre contemporanii săi, până şi Vladimir Nabokov, cel atât de virulent cu scriitorii ruşi, admirându-i „proza plastică, muzicală, curgătoare”.