Emile Zola

ZOLA, Emile

    ÉMILE ZOLA, cel mai important reprezentant al şcolii naturaliste, s-a născut în 1840 în Paris. După ce termină liceul, lucrează la librăria Hachette, împachetând cărţi, apoi la publicitate. Prima sa operă, o culegere de povestiri, Contes à Ninon (Povestiri pentru Ninon), apare în 1864. Urmează La Confession de Claude (Mărturisirea lui Claude, 1866), Madeleine Férat şi Thérèse Raquin (1868), bine primite de public. În 1871, Zola publică La Fortune des Rougon (Izbânda familiei Rougon) şi La curée (Prada), primele două romane din ciclul „Les Rougon-Macquart”, un vast ansamblu ce va conţine 20 de volume, publicate până în 1893 — dintre care cele mai importante sunt Germinal, Gervaise şi Nana —, o impresionantă galerie a tuturor mediilor sociale ale vremii sale. În 1897 se implică în Afacerea Dreyfus, ceea ce îi va aduce condamnarea la un an de închisoare şi 3 000 de franci amendă. Pentru a se sustrage pedepsei, se refugiază timp de un an la Londra. În 1899 începe un nou ciclu românesc, „Cele patru Evanghelii”, din care nu scrie decât trei volume. Zola moare în 1902, din cauza unei intoxicaţii cu monoxid de carbon.