Page 19 Manual Biologie

 Apărarea unui individ faţă de duşmanii săi se realizează în BIOLOGIA ALTFEL
mai multe moduri, cum ar fi: Citeşte textele de mai jos şi iden-
l protejarea corpului cu ajutorul solzilor (la peşti), a carapacei (la tifică tipurile de apărare, precum şi
broaştele-ţestoase – 1.), a cochiliilor (la scoici), a ţepilor (la arici şi tran- modalitățile prin care se realizează.
dafir – 2.) etc.;
l o anumită coloraţie a corpului, cum este cea „de pierdere în mediu” – 1. „Brotăcelul, animal mărunt şi
de dezagregare, multe insecte având forma şi culoarea frunzelor (3.) sau vioi, lăcuit pe spate cu o frumoasă
a scoarţei copacilor, fiind observate foarte greu de prădători; alte vieţu- culoare verde ca a frunzei. Acest
itoare, ca buburuza, au o culoare vie, care avertizează prădătorul că e verde-smarandiu variază însă oda-
toxică şi, deci, nu este bună de mâncat, fiind o coloraţie de avertizare; tă cu schimbarea nuanţei colore a
l eliminarea unor substanţe urât mirositoare (sconcs) sau toxice mediului înconjurător […] Când
(gândacul-bombardier – 4.), substanţe care pun pe fugă prădătorii; se aşază pe scoarţa crăpată a unui
l îngroparea în nisip, fuga, zborul, înotul; copac, pielea identifică o nuan-
ţă liliachie şi chiar brună. Când se
l muşcătura – 5., veninoasă sau nu, prezenţa coarnelor şi a copitelor – 6; odihneşte pe o piatră de culoare
l coborârea şi gruparea frunzelor unor plante, atunci când sunt atin- deschisă, spinarea devine aproape
se (mimoza, care capătă astfel aspectul unei plante uscate, fiind evitată albicioasă.”
de erbivore). (Tudor Opriş,
Homocromie ocazională)
OBSERVĂ ŞI DESCOPERĂ!

Scop: Identificarea unor modalităţi de apărare colectivă din lumea vie. 2. „În aer, un popor întreg de
Priveşte imaginile de mai jos şi identifică modalităţile de apărare rândunele se pregăteşte de ple-
colectivă ale vieţuitoarelor din imagini. care… De după deal vine în zbor
rotat un uliu. Pasărea de pradă
pare că nu ia în seamă mulţimea
paserilor călătoare. Ele îl zăresc;
un strigăt de îmbărbătare, şi sto-
lul întreg năvăleşte la luptă. Uliul
ocoleşte iscusit prin aer şi piere cu
repeziciunea fulgerului dincolo
1. 2. 3. de deal. A scăpat! ”
(Emil Gârleanu, Puişorii)
 Pentru a se apăra mai bine, unele vieţuitoarele formează gru-
puri, cum ar fi bancurile de peşti, stolurile de păsări (1.) sau turmele de EXERSEAZĂ ŞI REZOLVĂ!
erbivore şi haitele de prădători (2.). În grupurile de animale, cum ar fi
cele de suricate (3.), pinguini sau babuini, unii indivizi au rol de gardi- Antilopa este un animal erbivor
eni, dând alarma, în cazul apariţiei unui pericol. care poate alerga cu o viteză de 80
De multe ori, se asociază două specii diferite pentru a se apăra în km/oră. Şi ghepardul este un bun
comun. Iată exemplul a două plante montane: ţepoşica elimină o sub- alergător, putând atinge chiar 100
stanţă toxică, înlăturând astfel unele plante din jurul ei şi permiţându-i km/oră.
a. Precizează dacă poate fi ajun-
arnicăi să se dezvolte. Arnica îi „mulţumeşte” ţepoşicăi, eliminând sub- să o antilopă de către un ghepard
stanţe urât mirositoare, care alungă erbivorele. aflat la aproximativ 500 m depăr-
Între vieţuitoare se pot stabili şi relații de cooperare, avantajoase tare; se presupune că cele două
pentru ambele organisme, rezultând numeroase „prietenii”. animale încep să alerge simultan,
Spre exemplu, pasărea „ghid de miere” sau pasărea-indicator ghi- pe o distanţă de 500 metri.
dează viezurii şi pe băştinaşii din unele regiuni ale Africii în locurile b. Identifică o altă adaptare a an-
cu faguri de miere. Aceştia alungă albinele şi se hrănesc cu mierea, iar tilopei ca pradă şi a ghepardului
pasărea ciuguleşte ceara fagurilor. ca prădător.

17