Page 143 Manual Limba si Literatura Romana
P. 143
Locul meu natal
CITITUL ESTE BUCURIE UNITATEA 11
Hronicul... de Lucian Blaga
CITEŞTE!
Citeşte cu atenție următoarele texte de Lucian Blaga: un
fragment din Hronicul și cântecul vârstelor, cartea cu care ai făcut
deja cunoştință în unitatea de învățare 2, apoi poezia dedicată satului
Hronicul şi cântecul vârstelor
de Lucian Blaga ŞTIAI?
AFLĂ MAI MULTE!
Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orăşelul Sebeş-Alba Copilăria lui Lucian Blaga a
şi Cetatea Bălgradului (Alba-Iulia) era o clădire veche, destul de masi- stat, după cum mărturisește,
vă, în asemănare cu celelalte case dimprejur. […] „sub semnul unei fabuloase
Către uliță, de o parte şi de alta a ogrăzii, erau două grădinițe împre- absențe a cuvântului”. Viitorul
jmuite cu stâlpi de zid şi de gard — una de flori, cealaltă, mai mică şi poet se va autodefini într-un
chiar în fața casei — cu straturi sterpe: aci se ofilea în permanență un vers celebru „Lucian Blaga e
pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, înmănuncheate mut ca o lebădă”, neputând
la un capăt, ca nişte țânțari cu cinci lungi picioare. În aceeaşi grădiniță să vorbească până la vârsta de
se înălța uriaşul castan, ce copleşea cu coroana lui toată casa. Bănu- patru ani.
iam sub scoarța castanului lăcaşul unui duh legat în chip misterios de
destinul casei şi al familiei (castanul avea să se stingă de altfel, mai
târziu, tocmai în anul când murea şi Tata).
Trepte de piatră, cizelate de paşi şi netezite de ploi, suiau din curte
în casă. Alături era gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe nişte les-
pezi, sub care forfotea, umedă şi cu miros pătrunzător, o enormă prăsi-
lă de broaşte râioase. Spre curte, casa era acoperită de viță sălbatică, cu
rod mărunt. Între casă şi şură, pitită, bucătăria de vară, străjuită de-un
dud cu frunză deasă, sub care vara luam masa, învăluiți de cântecul
puterilor păsăreşti.
Casa memorială „Lucian Blaga”
141
CITITUL ESTE BUCURIE UNITATEA 11
Hronicul... de Lucian Blaga
CITEŞTE!
Citeşte cu atenție următoarele texte de Lucian Blaga: un
fragment din Hronicul și cântecul vârstelor, cartea cu care ai făcut
deja cunoştință în unitatea de învățare 2, apoi poezia dedicată satului
Hronicul şi cântecul vârstelor
de Lucian Blaga ŞTIAI?
AFLĂ MAI MULTE!
Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orăşelul Sebeş-Alba Copilăria lui Lucian Blaga a
şi Cetatea Bălgradului (Alba-Iulia) era o clădire veche, destul de masi- stat, după cum mărturisește,
vă, în asemănare cu celelalte case dimprejur. […] „sub semnul unei fabuloase
Către uliță, de o parte şi de alta a ogrăzii, erau două grădinițe împre- absențe a cuvântului”. Viitorul
jmuite cu stâlpi de zid şi de gard — una de flori, cealaltă, mai mică şi poet se va autodefini într-un
chiar în fața casei — cu straturi sterpe: aci se ofilea în permanență un vers celebru „Lucian Blaga e
pin, de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, înmănuncheate mut ca o lebădă”, neputând
la un capăt, ca nişte țânțari cu cinci lungi picioare. În aceeaşi grădiniță să vorbească până la vârsta de
se înălța uriaşul castan, ce copleşea cu coroana lui toată casa. Bănu- patru ani.
iam sub scoarța castanului lăcaşul unui duh legat în chip misterios de
destinul casei şi al familiei (castanul avea să se stingă de altfel, mai
târziu, tocmai în anul când murea şi Tata).
Trepte de piatră, cizelate de paşi şi netezite de ploi, suiau din curte
în casă. Alături era gârliciul, pe unde coboram în pivniță, pe nişte les-
pezi, sub care forfotea, umedă şi cu miros pătrunzător, o enormă prăsi-
lă de broaşte râioase. Spre curte, casa era acoperită de viță sălbatică, cu
rod mărunt. Între casă şi şură, pitită, bucătăria de vară, străjuită de-un
dud cu frunză deasă, sub care vara luam masa, învăluiți de cântecul
puterilor păsăreşti.
Casa memorială „Lucian Blaga”
141
