Page 17 Manual Limba si Literatura Romana
P. 17
Familia
REDACTARE UNITATEA 1
Părțile textului
EXERSEAZĂ
¾ În cele din urmă, Ioana a scris textul următor. Citeşte-l cu atenție, pentru a putea rezol-
va cerința exercițiului.
Supravieţuitorul
Introducere
Străbunicul meu, Dulea Nicolae, s-a născut în 1906, în Răz-
vad, judeţul Dâmboviţa, şi a murit în 1991. A avut trei copii:
două fete şi un băiat. Și-a făcut stagiul militar în Moldova şi a
Cuprins luptat în al Doilea Război Mondial .
În 1941, a plecat în război alături de nemţi, împotriva ruşi-
lor. La scurt timp, a fost luat prizonier de către ruşi, în Basarabia,
şi a fost trimis la muncă în bazinul carbonifer Donbas (din Ucrai-
na). Acolo existau mine foarte mari, cu galerii de câţiva kilometri.
Într-o zi, s-a produs un accident de muncă, iar străbunicul şi-a
fracturat piciorul . Cum acesta s-a infectat, el era gata să moară,
dar l-a salvat un medic german . În urma accidentului, nu a mai
lucrat în mină şi a fost trimis la colhoz (un fel de cooperativă
agricolă de producţie din fosta Uniune Sovietică). Acolo, iarna era
foarte frig şi, ca să nu îi îngheţe faţa, când ieşea afară, se ungea cu
grăsime.
Cât timp a fost prizonier, a suferit foarte mult de foame. No-
roc că a lucrat la bucătărie unde, pe ascuns, se hrănea cu coji de
cartofi şi cu alte resturi de mâncare. Când nu mai rezistau, ceilalţi
mâncau pământ şi mureau.
Prizonierii erau eliberaţi periodic. Străbunicul îşi aştepta
rândul cu înfrigurare, căci era nerăbdător să se întoarcă şi el în
România, la ai lui. După opt ani de prizonierat, a plecat acasă cu
trenul . Călătoria de întoarcere a durat 18 zile şi 18 nopţi.
Când a ajuns acasă, vorbea foarte bine limba rusă. Din ferici-
re, şi-a reluat serviciul la CFR . Ultimii ani de viaţă şi i-a petrecut
Încheiere alături de familie.
Mă gândesc la curajul străbunicului meu şi îmi spun că eu
nu aş fi în stare de o asemenea îndrăzneală, de atâta rezistenţă în
faţa greutăţilor. Povestea lui de viaţă mi se pare interesantă şi mă
emoţionează de fiecare dată când mi-o amintesc.
(Ioana Vicol, Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, Bucureşti)
După ce l-ai transcris în caiet, completează tabelul de mai jos cu informații despre textul
scris de Ioana:
Părțile textului Număr de paragrafe
Introducere
Cuprins
Încheiere
15
15
REDACTARE UNITATEA 1
Părțile textului
EXERSEAZĂ
¾ În cele din urmă, Ioana a scris textul următor. Citeşte-l cu atenție, pentru a putea rezol-
va cerința exercițiului.
Supravieţuitorul
Introducere
Străbunicul meu, Dulea Nicolae, s-a născut în 1906, în Răz-
vad, judeţul Dâmboviţa, şi a murit în 1991. A avut trei copii:
două fete şi un băiat. Și-a făcut stagiul militar în Moldova şi a
Cuprins luptat în al Doilea Război Mondial .
În 1941, a plecat în război alături de nemţi, împotriva ruşi-
lor. La scurt timp, a fost luat prizonier de către ruşi, în Basarabia,
şi a fost trimis la muncă în bazinul carbonifer Donbas (din Ucrai-
na). Acolo existau mine foarte mari, cu galerii de câţiva kilometri.
Într-o zi, s-a produs un accident de muncă, iar străbunicul şi-a
fracturat piciorul . Cum acesta s-a infectat, el era gata să moară,
dar l-a salvat un medic german . În urma accidentului, nu a mai
lucrat în mină şi a fost trimis la colhoz (un fel de cooperativă
agricolă de producţie din fosta Uniune Sovietică). Acolo, iarna era
foarte frig şi, ca să nu îi îngheţe faţa, când ieşea afară, se ungea cu
grăsime.
Cât timp a fost prizonier, a suferit foarte mult de foame. No-
roc că a lucrat la bucătărie unde, pe ascuns, se hrănea cu coji de
cartofi şi cu alte resturi de mâncare. Când nu mai rezistau, ceilalţi
mâncau pământ şi mureau.
Prizonierii erau eliberaţi periodic. Străbunicul îşi aştepta
rândul cu înfrigurare, căci era nerăbdător să se întoarcă şi el în
România, la ai lui. După opt ani de prizonierat, a plecat acasă cu
trenul . Călătoria de întoarcere a durat 18 zile şi 18 nopţi.
Când a ajuns acasă, vorbea foarte bine limba rusă. Din ferici-
re, şi-a reluat serviciul la CFR . Ultimii ani de viaţă şi i-a petrecut
Încheiere alături de familie.
Mă gândesc la curajul străbunicului meu şi îmi spun că eu
nu aş fi în stare de o asemenea îndrăzneală, de atâta rezistenţă în
faţa greutăţilor. Povestea lui de viaţă mi se pare interesantă şi mă
emoţionează de fiecare dată când mi-o amintesc.
(Ioana Vicol, Liceul Pedagogic „Anastasia Popescu”, Bucureşti)
După ce l-ai transcris în caiet, completează tabelul de mai jos cu informații despre textul
scris de Ioana:
Părțile textului Număr de paragrafe
Introducere
Cuprins
Încheiere
15
15
